Macroeconomie online

Piața Financiară

Piaţa financiară colectează disponibilităţile băneşti pe termen mediu şi lung prin emisiunea şi plasarea de titluri mobiliare (piaţa primară) şi asigură mobilitatea acestora prin tranzacţionarea titlurilor emise anterior (secundară). Forma principală de organizare a pieţei secundare este Bursa de valori (ce asigură concentrarea şi intermedierea cererilor şi ofertelor de titluri), dar există şi o piaţă extrabursieră (cu rol complementar).

Hârtii de valoare (titluri mobiliare) – denumire generică pentru diferite instrumente financiare şi de credit (acţiuni, obligaţiuni, certificate de investiţii ş.a.) operabile pe piaţa financiară. Menţionăm că există şi titluri operabile pe piaţa monetară: cambia, biletul la ordin, bonurile de tezaur etc., componente ale diferitelor agregate monetare.

Acţiuni – titlu de valoare ce atestă dreptul de proprietate asupra unei părţi indivizibile dintr-o societate comercială pe acţiuni.

Obligaţiuni – titluri de valoare care atestă un împrumut de o anumită valoare şi pentru o perioadă determinată contractat de o persoană juridică la o dobândă fixă prestabilită.

Indici bursieri – indicatori sintetici ai evoluţiei cursurilor diferitelor titluri (în special acţiuni) la bursă faţă de un moment de referinţă. Se determină funcţie de media mişcării principalelor titluri cotate la o anumită Bursă de valori şi oferă – prin generalizare – o imagine asupra conjuncturii şi perspectivei (după caz) unei economii, regiuni sau sector de activitate.

Convertibilitatea – desemnează în prezent însuşirea legală a unei monede de a fi schimbată cu o altă monedă în mod liber prin vânzare – cumpărare. În sens clasic, se referă la capacitatea legală a unei monede de a fi preschimbată în aur (metale preţioase).

Piaţă valutară – ansamblul tranzacţiilor cu valute şi devize (creanţe exprimate în valută ale agenţilor economici naţionali asupra agenţilor străini sub forma unor înscrisuri).